odata, demult, acum 10 ani

a fost odata ca niciodata.....
trecem peste primii 18 ani si ajungem in clasa a 12 a... acum 10 ani.
nu am iesit niciodata in evidenta de a lungul liceului. de fapt mint; m am certat la un moment dat cu profa de romana, apoi alta data cu proful de mate, pe motiv ca doream media 10 la matematica si am sustinut sus si tare ca sunt de 10 desi ca umanista nu eram cred nici de 8... oricum, am avut castig de cauza...
si iarasi am mai atras atentia asupra mea cand am publicat o poezie oarecum ironica la adresa profesorilor in revista scolii, devenita a clasei, poezie care spre surprinderea mea a avut critici pozitive.
si cam atat.
am fost omul care a stiut doar casa teme scoala invatat.
am chiulit o singura data cand un coleg a insistat sa mergem sa il serbam in oras... matematica si latina, stiu si acum... si imi amintesc fetele zambitoare ale colegilor facand pariuri daca voi iesi sau nu din clasa.
da, acum 10 ani eram monica cea speriata de bombe
monica cea speriata de socializare
monica cea nemultumita de clasa si sistem
... si, printr o minunata actiune a sortii, am ajuns sa fac parte din MINUNATUL sistem. ei, stiam eu bine ca urmeaza sa ma inscriu in sistem inca de cand am scris poezia cu pricina, dar speram eu sa se schimbe ceva, sa fac eu altfel lucrurile...
si apoi tot altfel le am facut de am ajuns eu mica sa ma pun in gura cu toti marii scolilor. rezultat? un mare zero si dureri de cap... lucrurile nu se schimba asa de usor...
10 ani... ufff
si refuzul de a merge la banchet
si apoi hotararea subita de a merge... eu cu ce ma imbrac? merci elena, noroc ca benchetuiai si tu in acelasi an...
minunate vremuri
si chiar daca nu le am trait eu la mare intensitate totusi am melancolia lui a fost odata...
am trait asa cum am trait si nu are rost acum sa regret ce nu am facut.
asa ca peste cateva zile voi merge sa ma reintalnesc cu fostii colegi, cu cei simpatici si cei mai putin simpatici, cu tocilari si chiulangii, cu cei alaturi de care am petrecut 4 ani care pana la urma urmei au fost frumosi si cu siguranta ca m au marcat.
monica cea putin petrecareata se pregateste astfel de petrecere...
odata, demult, imi faceam temele cu constiinciozitate si visam la ce va sa vie... si acum visez la ce a fost cu melancolia ca iarasi va sa fie un va sa vie.